| |
Durere de genunchi - ruptura de menisc, gonartroza, ligamente incrucisate
In cabinetele noastre din Bucuresti alcatuim programe de kinetoterapie, (gimnastica medicala), fizioterapie si masaj terapeutic care sunt individualizate pentru pacienti diagnosticati cu:
- Dureri de genunchi
- Ruptura de menisc partiala
- Ruptura de menisc totala
- Fisura de menisc partiala sau totala
- Ruptura de tendon Achilian partiala
- Ruptura de tendon Achilian totatala
- Intinderea tendonului lui Achile
- Leziuni ligamente incrucisate anterioare
- Leziuni ligamente incrucisate posterioare
- Tendinita la genunchi, mana, umar, glezna cot - epicondilita
- Tendinita rotuliana sau la sold
- Recuperare post operatie - meniscectomie
- Genunchi umflati si durerosi
In cursul unei sedinte de recuperare medicala pacientul este supravegheat in permanenta de catre un kinetoterapeut
Pentru mai multe informatii privind tratamentul de recuperare medicala va rugam sa ne contactati la nr. tel. 031.429.50. 58 sau 0722.555. 112
Kinetoterapie la domiciliu si masaj la domiciliu - pentru pacientii care nu se pot deplasa la centrele noastre din Bucuresti avem o echipa de kinetoterapeuti care se deplaseaza acasa la pacient
Durerea de genunchi este intalnita intr-o serie de afectiuni diferite dar cu simptome asemanatoare.
Notiuni de anatomie
Femurul
Femurul este cel mai mare si mai lung os al scheletului uman. Extremitatea inferioara a femurului este voluminoasa, se extinde transversal mai mult decat antero posterior. Astfel formeaza o masa bombata cu aspect de trunchi neregulat de piramida cu baza inferior.
Femurul se imparte in doua eminente articulare denumite condili, separati de o fosa intercondileana. Pe fata sa anterioara, acest os este caracterizat de o suprafata articulara pentru articularea cu rotula.
Rotula
Rotula este o formatiune osoasa morfologica care este incorporata in tendonul muschiului cvadriceps. Unii autori considera rotula ca fiind un os sesamoid si nu un os de forma sesamoida cum este in realitate.
Rotula sau patela, cum mai este denumita, are forma triunghiulara cu baza superior si plana anteroposterior. Se descriu la ea doua fete (anterioara si posterioara), o baza superioara, un varf inferior si doua fete laterale. Fata posterioara care este si articulara este in contact cu trohleea femurala.
Unirea dintre femur si rotula se realizeaza cu ajutorul capsulei ariculare si a ligamentelor.
Durerea de genunchi se produce prin degenerarea proprie sau in asociere cu oricare dintre elementele de orientare sau de control al aparatului extensor al genunchiului. O alta cauza ar fi anomaliile osoase (hipoplazie de condil extern), anomalii musculare (hipoplazia muschiului vast intern) sau anomalii ligamentoase. De asemenea, suferinta genunchiului poate urma unui traumatism.
Afectiuni asociate care sunt responsabile de durerea acuta:
-fractura sau ruperea oaselor,
-ruptura ligamentelor si entorsa,
-ruptura de ligamente incrucisate,
-ruptura de tendon,
-leziunea de menisc,
-dislocarea genunchiului,
-dislocare sau luxatia de rotula.
Durerea cronica poate fi data de o serie de boli dintre care cele mai frecvente sunt inflamatiile si infectiile:
-osteoartrita
-poliartrita reumatoida
-artrita cristalina
-bursita
-artrita infectioasa
-sindromul patelofemural si condromalacia rotulei
-genunchiul alergatorului (inflamatia tendonului cvadriceps in partea superioara a articulatiei meniscului sau in partea de jos a tendonului patelar)
-Boala Osgood-Schlatter
-Sindromul de bandeleta iliotibiala (sau tendinita iliotibiala)
Cauzele durerii de genunchi
Cele mai frecvente cauze sunt de natura degenerativa, traumatica si infectioasa. Mai pot exista si cauze rezultate din anomaliile la nivelul structurilor ce formeaza genunchiul.
Factori de risc
Factorii de risc care contribuie la aparitia durerii de genunchi sunt:
-Varsta
-Locul de munca (cele in care genunchiul este prejudiciat prin ortostatism prelungit, sau prin suprasolicitare, sezutul prelungit)
-Prezenta unor anomalii
-Traumatismele
Simptome
Simptomele sunt specifice fiecarei afectiuni in parte, insa au cativa numitori comuni:
1.Durerea – cel mai intalnit simptom, apare spontan si se exacerbeaza la solicitarea zonei afectate
2.Inflamatia
3.Edemul
4.Instabilitatea genunchiului
Tratamentul prin recuperare medicala (kinetoterapie - gimnastica medicala, fizioterapie si masaj terapeutic)
Dupa o analiza exhaustiva si o explorare fizica a pacientului se poate intelege interactiunea de factori care au provocat aparitia durerii de genunchi. Fiecare pacient este unic si, de aceea, fiecaruia trebuie sa i se intocmeasca un tratament de recuperare individual.
Tratamentul, in cele mai multe din cazuri se aplica pe termen lung si de aceea, este foarte importanta rabdarea si persevereanta atat din partea terapeutului cat si din partea pacientului. De asemenea, este foarte important ca programul de recuperare sa se readapteze odata cu inaintarea in timp, in functie de progresul obtinut.
Obiectivele tratamentului
Obiectivele cele mai importante ale tratamentului sunt:
-Combaterea durerii
-Obtinerea stabilitatii
-Imbunatatirea mobilitatii articulatiei genunchiului
Combaterea durerii este de prima importanta in tratarea afectiunilor genunchiului. Acest fapt se datoreaza faptului ca un genunchi dureros este preactic nefunctional (atat din punct de vedere al sustinerii cat si din punct de vedere al miscarii). La acest fapt se adauga si faptul ca durerea limiteaza foarte mult posibilitatile aplicarii programului de recuperare.
Obtinerea indoloritatii se face cu ajutorul medicatiei antialgice, crioterapiei, repausului articular si al electroterapiei. In cazul esecului acestora se apeleaza la interventia chirurgicala.
Electroterapia in combaterea durerii de genunchi este reprezentata de aplicarea de curenti diadinamici, curenti Trabert, ultrasunete, ionogalvanizari, curenti de medie frecventa, etc.
Obtinerea stabilitatii este un al doilea obiectiv important in recuperarea genunchiului. Se considera ca exista stabilitate pasiva – asigurata de aparatul capsuloligamentar – si stabilitate activa – asigurata de aparatul musculoligamentos.
Deficitul de stabilitate pasiva se corecteaza cu ajutorul ortopediei in cazul leziunilor simple si cu ajutorul chirurgiei in cazul celor complexe.
O alta metoda, alternativa de recuperare a stabilitatii pasive este reprezentata de metodele fizicale :
1.Tonifierea muschilor care au rolul de a stabiliza genunchiul
2.Cresterea rezistentei ligamentare. Acest lucru se realizeaza prin tractiuni blande si repetate ale ligamentului – valabil in cazul ligamentelor intacte
3.Urmarea unor reguli de igiena a genunchiului:
-Scaderea in greutate
-Evitarea ortostatismului si mersului prelungit
-Evitarea mersului pe teren accidentat
-Mers cu sprijin in baston
-Evitarea pozitiilor de flexie puternica
-Evitarea pastrarii timp indelungat a aceleiasi pozitii la nivelul genunchiului
-Efectuarea de miscari de flexie-extensie libere inainte de trecerea de la repaus la ortostatism
-Evitarea purtarii tocurilor inalte
4.Aplicarea de orteze (insotite in mod obligatoriu de tonifierea zilnica a cvadricepsului)
Deficitul de stabilitate activa va fi corectat prin tonifierea muschilor implicati: cvadricepsul, ischiogambierii, tricepsul sural, si tensorul fasciei lata. Tonifierea tuturor acestor muschi mai poarta si denumirea de: “musculatia celor 4 fete”. Aceasta se face atat analitic cat si sintetic cu ajutorul unor exercitii de “stabilitate dinamica”.
Exemple:
1.In pozitie unipodala pe un suport oscilant. Se mentine echilibrul pe perioade tot ai lungi de timp
2.Acelasi exercitiu cu genunchiul in anumite grade de flexie (0-60)
3.Acelasi exercitiu cu o haltera pe umar sau cu o greutate legata de piciorul care nu este sprijinit.
Se vor executa si unele exercitii specifice de rotatie pentru stimularea selectiva a musculaturii.
Exemple:
1.Din decubit lateral sau sezand se fac rotatii interne si externe ale gambei si piciorului cu genunchiul in diverse unghiuri de flexie (300-600-900)
2.Acelasi exercitiu dar se aplica o contrarezistenta de catre kinetoterapeut
3.Acelasi exercitiu, cu mentiunea ca in timpul rotatiei la care se aplica contrarezistenta, se vor executa flexii in trepte (00-300; 300-600; 600-900) si invers.
Imbunatatirea mobilitatii are in vedere doua aspecte importante: recastigarea unei extensii complete cu reducerea flexumului in cazul in care exista, si recastigarea unei flexii cat mai normale.
In continuare vor fi prezentate cateva patologii care contin in tabloul simptomatologic si durerea de genunchi si conduita recuperatorie specifica.
Ruptura aparatului extensor
-Se poate produce la nivelul muschilor sau al jonctiunilor musculotendinoase
-Leziunile se pot localiza pe tendonul subrotulian sau la insertia lui, fie pe tendonul cvadricepsului propriu-zis sau la insertia lui; in ceea ce priveste muschii, cel mai adesea se rup fibre din crural, si mai ales din dreptul anterior
Conduita recuperatorie cuprinde:
-Imobilizare timp de 3-4 luni care reprezinta un interval destul de mare de risc pentru muschi (are loc atrofierea); nu se permite nici contractia izometrica sub gips. Din motivul acesta se prefera interventia chirurgicala pentru scurtarea imobilizarii la 3-4 saptamani. Imobilizarea postoperatorie se face cu atela iar kinetoterapia se face in exclusivitate pentru articulatiile adiacente si la membrul sanatos; este total contraindicata izometria zonei operate deoarece riscul este foarte mare, fibrele musculare rupandu-se foarte usor.
-Dupa imobilizare kinetoterapia incepe exclusiv in apa si inclusiv pasiv cu rolul cresterii amplitudinii de miscare si, apoi, refacerii engramei; ulterior se poate complexa programul cu exercitii pasiv-active si active; tonifierea propriu-zisa se realizeaza prin exercitii izometrice, izotone cu rezistenta progresiva, uneori cu tehnici de facilitare a tonusului muscular.
-Mersul se reia cu sprijin in baston pana se obtine forta necesara inzavorarii genunchiului, cu obtinerea sigurantei in toate unghiurile de miscare.
Entorsa de genunchi
-Presupune intinderea cu sau fara ruptura fibrelor ligamentare ale genunchiului.
-Dupa vindecarea traumatismului, genunchiul va fi stabil sau instabil
Conduita recuperatorie cuprinde:
-Imobilizare in functie de gravitate (entorsele grave se imobilizeaza 8-10 saptamani, de aceea se prefera interventia chirurgicala); in repaus, se lucreaza articulatiile adiacente, soldul, glezna, piciorul membrului operat, intregul membru contralateral si se face izometria coapsei sau gambei membrului operat
-Dupa intreruperea imobilizarii se fac exercitii de stabilizare a genunchiului si de mobilitate controlata; stabilitatea se datoreaza muschiului cvadriceps (pentru care se face tonifiere) si mai ales a muschiului vast medial si drept anterior;
-Se realizeaza exercitii selective pentru tonifierea unui anumit muschi in functie de tipul entorsei: in afectarea ligamentului lateral se tonifica in principal bicepsul crural si tensorul fasciei lata sau in afectarea ligamentului medial se tonifica laba de gasca, semimembranosul, vastul intern si cvadricepsul. De asemenea, in afectarea ligamentului incrucisat anterior se tonifica ischiogambierii si in afectarea ligamentului incrucisat posterior se tonifica tricepsul.
Fracturile intraarticulare
Conduita recuperatorie cuprinde:
a.Imobilizare in functie de tipul fracturii, intre 3-4 saptamani si 3-4 luni. In aceasta perioada se fac:
- Posturari antideclive pentru facilitarea circulatiei de intoarcere, combaterea edemelor, a tromboembolismului
- Mobilizarea activa si activ-pasiva a piciorului pentru mentinerea mobilitatii articulatiei tibio-tarsiene si activarea circulatiei de intoarcere prin pompajul efectuat de catre picior
- Mobilizarea soldurilor, mai ales pe partea afectata (daca tipul de imobilizare permite)
- Tonifierea muschilor sub gips, mai ales a cvadricepsului prin izometrie
- Intretinerea fortei musculare la membrul opus si la membrele superioare
b. Recuperarea post-imobilizare presupune:
- Mobilizari articulare inclusiv prin posturari pe atele gipsate alternative pe flexie si extensie
- Intretinerea sau recuperarea fortei musculare pentru recuperarea stabilitatii si a controlului motor
- Reluarea mersului, care implica forta corespunzatoare pe stabilizatori la toate etajele; se face la inceput in apa, cu coloana in scadere, apoi pe uscat (cu si apoi fara sprijin)
c. Consolidarea fracturii are loc in 4-5 luni; dupa acest interval se va putea realiza sprijinul complet. Orice intarziere in consolidare implica un decalaj in etapele recuperarii.
d. Orice program de kinetoterapie post-imobilizare va avea la final ca scop insusirea igienei ortopedice a genunchiuluipentru evitarea instalarii gonartrozei
|
|
